Tăcere sau Inundată de sine însăși

Îmi vorbești depre tine, lucru, oameni, vorbești,  vorbești și nu-nțeleg de ce o faci,

 doar ești atît de obosit și ai vrea să taci ?

 De ce faci lucrul ăsta, eu oricm nu te ascult, știi prea bine și nu te supăra, știu că nu-ți place să vorbești cu pereții dar, chiar dacă te miră pîn în măduva oaselor, să știi că

 doi oameni pot să mergă alături făr să se inunde în cuvinte inutile,

 în cuvinte care fac ca golul dintre noi să fie și mai lipsit de sens, și mai insuportabil.

Ți-e incomod, știu, dar depune un efort, totul se învață, chiar și să taci…să taci alături…

Stau în fotoliu și mă uit în ochii tăi. Îi ascunzi, dar uneori încerci să mă privești și tu. Am nevoie de ochii tăi pentru comunicare.

  Nu, nu pentru comunicare cu tine. Pentru comunicare cu mine însămi.

 Adevărul se află în mine și nu am nevoie decît de niște ochi în care să privesc și să mă reflectez…

pentru a mă putea descoperi,

aminti,

 iubi

urî

pierde

regăsi

acuza

ierta

muri

…pentru asta sunt destinați oamenii unul altuia…atunci privește-mă în ochi cu tăcere și-am să te( mă) iubesc