Eu, biserica și masturbarea

Masturbarea e un subiect evitat de toți cei cărora le place să vorbească desprea asta. Fiecare se masturbează cum poate..citind cărți, de exemplu, de filosofie, romane polițiste sau vreo hernea dishovaia, nu contează. Alții privesc seriale, că e Marimar sau Dr Hause, efectul e același...orgasm. Orgasm psihologic, orgasm sentimental, orgasm metafizic...
Cititul blogurilor sau priivitul filmelor bune era cîndva masturbarea perfectă pentru creer...

Acum

dacă credeți că o să vă povestesc cum mă masturbez eu sau vă voi dechide cele 7 secrete ale masturbării tibetane, vă-nșelați. Pe mine alceva mă interesează. Un sentiment care mă neliniștește de fiecare dată cînd  fac lucrul ăsta... de unde vine, de ce...RUȘINEA
Dacă mi-aduc aminte bine, de mici ni se vtîkne în cap că locul cu pricina e rușine..uite uite i-am văzut rușinea...nu pune mîna acolo că-i rușine...e rușine e rușine...
rușine să te atingi
Mi-e rușine...de mine, că sunt numai eu. Mi-e rușine de Dumnezeu. Mă gîndesc--oare ce crede el despre ceea ce fac, normal că drumul în rai mi-e închis și n-o să mai aibă grijă de mine. Matincă face din deget și spune că-s o fată rea
Rușinea și frica...
da ce-o să spună biblia, biserica, vecina
de ce tot căcatul ăsta la mine-n cap...mănăstiri, preoți, icoane..tre să-mi fută creerul...
refuz să mă mai masturbez
refuz să mai fac ceea ce-mi place
de peste tot încearcă să-ți bage informații distructive în cap...
refuz să mă mai masturbez
refuz să mai fac ceea ce-mi place
doar ceea ce-ți place e masturbare...e rușine