Sinceritatea, regula și huizanudstvo

...sunt tare pizdoasă deobicei în articolele mele. Doamni, doamni, mă dau mare pisiholoagă și experimentată și nu știu ce. Scriu ce tre de făcut, că suntem tăți conceniîe, că nu știu ce, mai pe scurt sunt tare crutaia.
Dăunăzi mi-am adus aminte de un articol mai vechi de-al meu unde mă dădeam mare și tare că eu îs pe față și pe dos, că pot așa și așa, că pot să fiu nesuferită, pot să rîgîi, să fac pîrțuri, să mă scarpin indecent în fund, să mă scobesc în nas, dinți etc. pot să miros a transpirație și să am părul crescut pe picioare. Pot să urlu, să am accese nervoase, și dacă cumva nu-ți place dute-n pizda măsii, ceva de genu.
E ușor de vorbit, și mai ușor de scris....
Sunt obișnuită să pun condiții. Întotdeauna am pus. Sunt pretențioasă și supărăcioasă. Prietenii numesc asta sensibilitate, eu o numesc huizanudstvo.
Dar nu mi-am pus niciodată problema, aceste condiții sunt valabile și pentru mine? Eu sunt pregătită să le îndeplinesc. Sunt gata să accept un om lîngă mine care poate fi și frumos și bestie, poate fi diferit, poate gîndi diferit, poa să mă contrazică, să nege că eu sunt Dumnezeu....nu știu
dar de un lucru sunt sigură
atunci cînd pui niște condiții, reguli, gîndește-te că ți le pui sie și după aia fute-te în alții.
e ușor să scrii...e cu mult mai greu să joci...