Rugăciune sau Futerea de sine

Nu înțeleg de unde atîta violență în  mine. De la o vreme încoace nimic și nimeni nu rămîne nefutut. Mă fut în școală, în profesri, în colegi, oameni necunoscuți...mă fut în prieteni, mă fut în mama...mă fut în mine însămi. De ce? Nu știu, poate de aia că nimeni nu se fute în mine. Mă tolerează așa cum sunt și nu depun nici un efort în a mă transforma. Defapt, orice încercare de-a lor de-a mă scoate din footage, mă face să fiu și mai impulsivă, deja lumea nu mai știe cum tre să comunice cu mine...Mi-e greu să recunosc și rup din mine bucăți de carne crudă cînd conștientizez faptul că însum toate virtuțile pe care eu le-am criticat aspru și nu le toleram. Că și eu sunt o bucată din bastardul moldovei, că și eu sunt coruptă, că și eu uneori pot trăda, pot fi vulgară și proastă peste poate, că pot să vorbesc aiurea cînd omul vrea tăcere, că sunt și eu frumoasa moldovei. Tot ce scriu, scriu despre mine. Toată critica și înjurăturile mi le spun mie...mă fut pe mine însămi pentru că numai așa voi putea crește, dar mi-e silă cînd mă uit în oglindă.

Știi de ce mă fut în prieteni? Pentru că nu întotdeauna fac ce vreau eu.

 Nu întotdeauna gîndesc cum vreau eu...

Mi-a luat ceva timp să acccept faptul că eu nu-s Dumnezeu și nu întotdeauna primești ceea ce vrei tu.  Eu am cerut de la univers să-mi dea înțelepciune(nu știu la ce îmi trebuie, dar am vrut-o, cred că era glamurno pe atunci) și el mi-a dat probleme, pe care a trebuit să le rezolv singură. În acel moment mă simțeam futută de soartă și părăsită de toți, dar am rezistat. Am cerut să mi se dea curaj și mi s-a dat o duzină de situații periculoase, din care am ieșit călită și cu imunitate la situațiile de risc. Nu mai sar ca nebuna atunci cînd văd un accident sau o ceartă. Ușor și calm pot aplana conflictul între 2 oameni, făr a rămîne cu fanariși după asta.

 Am cerut să mi se dea răbdare, iar Dumnezeu mi-a arucat în față situații în care trebuia să aștept. Am învățat să aștept că de nu, eram singură azi. Acum cînd sunt certată cu cineva încerc să nu-i răspund promt, ci mai aștept vr-o 2 zile pîn apele se liniștesc și creerul meu nu e ticsit de violență.

Am cerut

Dragoste

Și mi sau dat oameni dificili, în care, de fiecare dată, îmi venea să-mi bag piciorul și să mă car din cercul lor. Dar le-am fost alături și acum îi iubesc mai mult decît...cred că și eu îi iubesc mai mult decît sare-n bucate, pentru că ei dau gust veții mele.

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut, dar am primit ceea de ce aveam nevoie. Și în primul și-n primul rînd, de prieteni cu personalitate și individualitate. Le mulțumesc că există și mă suportă, dar ei știu că îi iubesc, și orice ieșire nervoasă  de-a mea, nu vine decît să întărească relația.

Cere și ți se va da. Nu neapărat ceea ce ceri, dar cu siguranță ceea de ce ai nevoie.