Exorcistuluiposedat, sau eu cînd vreau să fluier, fluier

Nu știu de ce pe mine m-a atins pînă în adîncul ficatului comentul lui Exorcistulposedat:Și iată cum un blog care s-a vrut a fi amuzant la început, începe treptat-treptat să se transforme într-unu plin de introvertisme și gen. Baftă mai departe, dar m-a pus pe gînduri.  Și zic, măi, eu chiar m-am dat în introvertisme.  Zic, e rău? Nu știu. Tot mă țin de citit bloguri în ultima vreme, să mai văd cum scrie lumea. Sunt unele care-mi plac, altele lizibile, altele de tot rahatul. Nu știu cum e al meu, e abia la început. Dar știi ce m-am gîndit? pe un blog unde e numai critică și pizduială aiurea mă plictisesc la primele înjurături. Pe unul plin de metafore îl citesc în silă. Recunosc că nu-mi place cum scrie Sufletviu că  abundă în metafore și e greu de digerat. Bloguldevineri e prea romanțios, cu descrieri amănunțite ale naturii și, uneori, prea lung. Știți, cum spunea B. P. Hașdeu că româniii nu citesc niciodată o carte ce întrece numărul de 16 pagini, dar pe blog o pagină, maximum. Gonzd scrie fain, dar e prea mult rahat de cuvinte acolo.  AllGay e obsedată de homosexualitatea ei și altceva n-o interesează. Ce fac eu?  Știi?   Eu, vreau să fiu pe placul prodaveței Varvara, a filosoafei Anna, a visătoarei Marina, a avocatului Iura și-a lesbianei Liuda. Vreau ca fiecare să-și găsească aici o bucățică de sine, neuitîndu-mă, în același timp, pe mine. Vreau să scriu cum îmi place, ce gîndesc, ce simt, ce nu simt, fără să mă bag în niște limite, vr-un sistem sau să am vr-un stil, dar, totodată, să plac. Cineva îmi spunea că: Ține minte, dacă nu ești amuzant și oleacă dement nu placi la nimeni. Ori tre să fii super talentat ori să iei la pulă pe cineva, fiindcă în lumea asta tristă doar sarcasmul ne mai poate face să râdem și să uităm de curva căruia toți îi spun viață. Eu nu sunt dementă și nici supertalentată. Sunt  undeva pe la mijloc și mă simt bine aici. Voi nu o să înghiteți tot rahatul care vi-l bagă pe gît sute de bloggeri. Dar o să înghițiți blogul ăsta pentru că eu nu scriu despre mine. Eu inventez personaje, istorii, volorific idei, iau cazuri reale și le trec prin imaginația mea, plagiez și nu mă sinchisesc deloc, pentru că dacă ceea ce plagiez îmi place, devine, automat parte din mine. Nu scriu despre nimic ce nu e al meu. Eu sunt și credincioasă și atee, politică și apolitică, patrioată și bastardă, lesbiană și heterosexuală, tradiționalistă și avangardistă, sunt exact ceea ce sunteți și voi. Îmi place să înjur cînd e nevoie, dar nu pot să bag un pizda măsii, ca acum, fără noimă, așa ca să fie.  Nu-mi place să se înjure la adresa mea. Nu știu cum o să reacționez cînd o să fiu atacată de comentarii murdare, pentu că sunt sensibilă și chiar dacă nu-mi pasă ce credeți voi despre mine, părerea vostră contează. Un paradox ce mă caracterizează. Nu știu cît o să rezist, dar vreau să scriu și asta e cel mai important.  Îmi place să văd că se citește și primesc o enormă plăcere de la statistici, dar e și normal. Toți suntem niște materialiști.

Nu-mi place cum scriu. Nu am fost satisfăcută de nici un articol. Sunt nasoale, dar altfel n-o să pot evolua. Tre să scriu și să mă știu citită. E căcat, care vreau să-l transform în povidlă.  Nu aduc nimic nou sub soare, cum nu face, dealtfel, nimeni din voi. Totul au spus și au respus anticii. Dar eu sunt aici și acum, asta contează.

 Da, și vreau foarte mult ca blogul meu, ca orice relație, să se bazeze pe respect. Eu promit să încerc…

De ce Exorcistuluiposedat? În lumea reală am prieteni care mă sustin în orice situație. În virtuală, nu…pînă nu demult. Un anonim are nevoia de sustinere altui anonim, neapărat. Simt că Exorcistulposedat mă sustine, spune el ce n-o spune. Asta mă ajută și e dragutz.

Nu vreau să fiu lăudată. Vreau ca lumea să vorbească despre ea, nu despre mine.

Baftă !