Intelectualii Moldovei sau Mame fără Pizdă

Personaje: 

Y-el, intelectualul

X-el

Z- unu cu casiaciocu

J-ea, intelectuala

S- altă intelectuală

P.S-una

Y- statut:

‎"Mame fără pizde" - Moldova! Ai Teatru!

vai de capul nostru, amărîţi inculţi cu pretenţii de artişti intelectuali...

Inizio modulo

X -apu ai fost?

•  

-Y  - X, nu pune întrebări provocatoare :) conţinutul prea puţin contează din momentul în care titlul este unul sub oricecritică....titlul nu poate fi justificat de nici o înaltă morală prezentată în spectacol...una pot spune: SPĂLĂTORIE - de creieri juvenili...

 -X  -Y, nu ai fost, nu ai dreptul moral să comentezi.

Nu ai nici măcar poziție empirică.

•  

 -Y- X, chestiile astea cu "nu ai fost, nu ai dreptul" sunt nişte, în limba voastră, bullshituri...am spus ce am avut de spus, special pentru tine repet: titlul nu este justificat de nici o înaltă esenţă prezentată în spectacol...dar cum e vorba de Spălătorie, nu mă aştept la "esenţe înalte"...

tu ai mîncat rahat ca să ştii că nu trebuie să mănînci? titlul pute, la fel ca rahatul...

•  nu ai NICI MĂCAR poziţie empirică" - păi normal, nu mă bazez pe empirism ci pe un sistem de valori.

-X - Titlul justifică opera.

•     -Y-  Nu mă fascinează "spectacolul şocului" şi dacă să o luăm aşa, sunt mai îndreptăţit decît tine să vorbesc despre asta!

-X-  faza că ea se dezbracă nu se bazează doar pe efectul șocului. 

- Y- Titlul justifică opera - păi asta da, nici nu mă îndoiesc, despre asta şi spun :) titlul pute - spectacolul e rahat :)

prefer teatrul clasic, nu "de şoc" :) eu înţeleg că în minţile unora, postmodernism rulz, dar nu şi în a mea, din fericire...

•  

-Y- X, te rog, nu îmi explica mie ce e spectacularul...nu vreau să par mîndru, dar chiar ea şi citeşte nişte cărţi în domeniu, pentru că nu am chef să vorbesc mai mult despre acest, mi-e ruşine să spun "spectacol"

•  

-X- arta nu-i politică în care trebuie să alegi o tabără. sau religie. 

pt conceptul tău de spectacol poate. dar teatru-spălătorie se și poziționează ca teatru de undegroud, așa încă trebuie să fie diferit.

• Apoi eu nu îți explic ce-i spectacolul, tu pur și simplu refuzi să vezi totul mai larg.

-Y-nu da :) refuz să văd pizde în spectacol...pizde morale, pizde la propriu, pizde intelectuale...nu e vorba de "viziunea mea asupra"...nu fi aşa scund în percepţii abstracte...pentru început, ia "Aventurile imaginarului" de Gilbert Durand...cînd o termini, mai discutăm. Temă închisă.

                    -Z-Y,hai să luăm un casiciok să vedem lumea mai larg)

•    -P.S-in primul rind Mame fără pizde nu e spectacol ci performence, fă diferența...dacă nu știi ce e performence, googlește ...

 2: dacă Doriana Talmazan se dezbracă pînă la piele o face nu ca să-ți arate ție pizda, ci pentru că are de spus ceva...

• ‎3: ”Spălătorie” nu vine de la ”a spăla creeri”i ci de la Chatarsis, purificarea sufletului prin milă față de personaj...

-Y- cînd lumea pierde reperele culturii, apare postmodernismul :)

Puck, măsura mediocrităţii este lipsa culturii autentice...undergroundul, mai ales postmodernist nu este criteriu de apreciere...dar stai, vorbesc cu unul/una educat/ă de cultura postmodernistă, n-am cu cine vorbi...kurni kasiciok parnisha )

•  

-S-‎:) postmodernism=pseudovalori?!

P. S -ap întradevăr n-ai cu cine vb îmi pare rău...da, și ce e cultură autentică? eu la noi nu am văzut-o, dacă ceva...Ionescu a făcut și el parte cîndva din cultura postmodernistă pîn a ajunge clasica...

-Y- S, da!

Pucky, dacă nu ştii ce înseamnă cultură autentică, ce să mai vorbim? :)
dacă la noi nu ai văzut cultură autentică, atunci la ce raportezi tu porcăriile de genul "mame fara pizde"? totul se cunoaşte prin comparaţie, dacă nu cunoşti cultura autentică, atunci cum poţi spune că "mame fără pizde" reprezintă ceva valoros? în cel mai bun caz pur şi simplu poţi să taci...

ok, la noi nu ai văzut cultură autentică, dar unde ai văzut-o?

Cultura autentică este ceea ce reprezintă profunzimile ontologice ale unei entităţi spiritual-culturale (popoare) sau spirituale (civilizaţii). Cultura autentică pentru noi este ceea ce reprezintă profunzimea ontologică a românilor în sensul îngust sau particularităţile cultural-spirituale ale Civilizaţiei Bizantine, în sensul larg. Asta înseamnă cultura autentică...orice altceva poate fi doar frumos/urît, dar nu Valoare.

Te asigur că "Mame fără pizde" încă din titlu, nu reprezintă nici într-un fel cele 2000 de ani de civilizaţie bizantină...dar mă tem că pentru mintea ta e cam complicat ce spun eu acum aşa că dacă simţi că explodezi cînd citeşti, laso baltă şi mergi la spectacol să te "distrezi".

mie îmi place cum copchii noştri înţeleg spectacolul doar în sensul îngust a reprezentaţiei teatrale :)) cică nu e spectacol, e performance...nu mai spune,

dacă Doriana Talmazan se dezbracă pînă la piele o face nu ca să-ți arate ție pizda, ci pentru că are de spus ceva..." - =)))) da? băi, da are rost să vorbesc cu tine cînd emani nişte prostii atît de mari? te sfătui să citeşti ce spune Tarkovsky despre reprezanrea dragostei în cinema...nu e exact la temă, dar ai să prinzi firul logic, dacă eşti isteţ....

gata, tema asta e închisă că mă plictiseşte deja.

-J- Y, se poate să readuc tema mai sus abordată? :))))
De ce să dai bani ca să vezi în scenă o murdărie accesibilă gratis?

http://spalatorie.md/performances/view/205

-Y- da pentru ce linkul, că nu am înţeles? :)

-J- poze de la un alt performance

-Y- Savuraţi postmodernismul societăţii postindustriale aflată în criză de inspiraţie...

eu citesc prezentarea spectacolului şi nu înţeleg cum "mame fără pizde" poate să se exprime despre sistemul de învăţămînt pervertit )))))) mda...

-J-  Eu una nu-nțeleg - cum de unii nu au altă treabă decît să încerce să te convingă de niște chestii în privința cărora te-ai exprimat foarte clar postînd statutul?)))) Chiar oare să nu-și dea seama că n-are rost să se impună în fața unui om cu principii de fier? Să fie oare acest spectacol așa de marcant în viața unora, încît să sară cu pieptul înainte întru apărarea acestuia? Face oare? :/

-P.S-  ok, cum spuneți băieți...Trecătorule, îmi spui mie un spectacol unde a fost reprezentat ”profunzimile ontologice ale unei entităţi spiritual-culturale (popoare) sau spirituale (civilizaţii)” la noi, aici, în Moldova...

                   -Y-  in primul rand eu vorbeam de conceptul de cultura autentica si de arta la general, nu de teatru...

                -P.S - mereu se vb la general, m-am săturat, toți fac așa...au reacționat precipitat cînd apăruseră Fuck You Europa, Monoloagele Vaginului sau Footage...da depășiți odată etapa asta de a critica spectacolul, performence-ul, piesa de teatru după titlu, e o altă artă, e o altă lume în genere. nu se poate de vb de ea la general. Teatrul Spălătorie și Atelierul FoosBook sunt pînă acum cele mai frumoase lucruri care i se întîmplă teatrului moldovenesc...știi, pe amărîții ăia inculți cu pretenții de intelectuali poți să-i asculți ore în șir, pentru că îți vb despre tine, despre angoase, frustrări, complexe, fobii...în fine, opinia ta contează, nu poate să fie o formă de spectaol care să placă la toți. n-ar fi normal. Cred că Esinencu știe mai bine...baftă

-Vrei să fumezi?

-nu știu

El ia și îți întinde o țigară

O ei făr”să te-mpotrivești prea mult

O pui în gură și-o fumezi

Nu știi ce o să fie

Fumezi și-atît

Pentru că el ți-a dat-o 

Întindemi-o și tu și ai să vezi

Și nu-ntreba atîta dacă-o vreau 

Nu știu…

Dragobetele sau blestemul dragostei

Iubirea tuturor pentru toti – poate ca ar trebui sa lasam asta in seama lui Isus. Iubirea este cu totul altceva. Nu are nimic de-a face cu generozitatea, cu indurarea. Dimpotriva. Iubirea este un amestec ciudat de contrarii, o imbinare de egoism extrem si daruire deplina. Un paradox! In plus, iubirea, toata lumea vorbeste intotdeauna de iubire, iubire, dar iubirea nu e ceva ce alegi, ci te molipsesti de ea ca de o boala, esti prins de ea ca intr-o nenorocire. Asadar, ce anume alegem? Intre ce si ce trebuie sa aleaga oamenii in fiecare minut al zilei? Generozitate si meschinarie. Orice copil o stie si totusi rautatea nu se mai ispraveste. Cum se poate explica asta? Se pare ca ni se trage de la marul pe care l-am mancat atunci: am mancat un mar otravit.

 (Amos Oz in Poveste despre dragoste si intuneric)

Nu am înteles niciodată de ce atunci cînd ești îndrăgostit tre neapărat să suferi.  

Am suferit, adevăr, și perioada asta a fost cea mai senzațională din viața mea. Nu știu de ce, dar   suferința  era așteptată ca o binecuvîntare, ca un dar dumnezeiesc. Uneori  durerea sufletului o simțeam aproape  fizic. O stare permanentă de angoasă care te mistuie în lipsa lui, dar cu atît mai dulce este revederea.

 Totuși ești îndrăgostit. Blestem sau….nu știu, dar mă complăceam în statul ăsta.

 Ai o dorință diabolică ca persoana iubită să sufere, să sufere ca și tine, pentru tine. Îți place ideea să știi că  cuiva i se rupe inima, un maniac sentimental dependent de durere.

  

Să suferi din dragoste, nu există sentiment mai puternic și mai pur decît acesta. Devii de nerecunoscut, nu mai știi cine ești, șitii doar că ești El. Nu te gîndi la ce o să fie mîine, că o să te desparți, că o să vă certați. Trăiește momentul, simte fiecare parte a corpului tău cum se zbate. Simte pentru că asta nu durează …

Atunci cînd am încetat să mai sufăr, atunci am încetat să mai iubesc, iar atunci cînd n-am suferit, nici n-am iubit.

E interesantă chestia asta cu dragostea. Medicii au clasificat-o oficial ca boală psihologică. Acum sunt perfect sănătoasă, dar suspin după acele vremuri bolnave.

Îmbolnăviți-vă dragii mei și virusații și pe cei sănătoși, pentru că ei, în secret, vă invidiază.

Corupția Moldovei, sau fute-l dacă-l prinzi

Auzisem la radio,doar știți că nu privesc  tv-ul și nu sunt la curent cu viața politica moldovenească, că guvernul a acordat 15 milioane de lei pentru combaterea corupției în Moldova pentru următorii 2 ani. Bani alocați din bugetul autorităților centrale și locale, dar și din asistență externă.  M-am gîndit, de ce așa puțin, o să le ajungă la toți să ”Combată” Corupția? Nu prea cred c-o să le ajungă, tre să cerem printr-o scrisoare oficială ca suma să se dubleze.  

Zic, dacă tot sau apucat,  ar trebui să înceapă mai întîi de la  ei.  Să-și măture întîi casa lor, după care să mergă și în casa Domnului s-o măture.  Pe  futîncuriștii ăia de la mănăstire și toată structura popălanilor, speculanții dreacului, că umblă arhiepiscopul de” nu știu care” cu lexus blindat și cu garda de corp de parcă-ar fi Obama. Îl păzesc pesemne de Dumnezeu.  Are vilă în Palma de Mallorca cumpărată din donațiile credulilor de credincioști. Cum reușesc  ei să oficializeze slujba de Duminică, să participe la mitingul comuniștilor și să se mai și fută-n cur cu ahiepiscopul de Bălți, poponari nenorocoti ce sint?

Da, apoi, ăștia cu milioanele, săi viziteze pe cei din vamă,  să treacă prin structurile lui Pilat și Blohotniuc, pe la deținătorii rețelelor de cerșetori și încetul cu încetul o să se facă ordine. Ah, da și  la urmă, să n-o uite și pe Varvara prodaveața, care face mahinații pe seama pensionarilor și le dă pîinea cu 20 de bani mai mult. Așa,  ca să stîrpească din rădăcini, odată și pentru totdeauna, corupția moldovenească.  

S-a constatat că dacă cetățenii Moldoveni  ar lucra cinstit măcar o zi, cu banii aceștia s-ar putea construi 3 km de drum și hrăni 12 școli internat.

 Spunea cîndva Gonzd că ar fi potrivit dacă am împușca toti parlamentarii.  Dar, interesant,  ce se v-a schimba.? Oricum forța de atracție funționează după legile naturii și  unde-i banul, acolo-i și curva.

 Ține-ți minte dragii mei tîlhari, ce-i care fură au prea puțin timp să se gîndească la dragoste, sau la spiritul lor. Da, vouă de asta vii în cur. Știu. Nu vreau să schimb pe nimeni. Vreau  să vă rog numai ca, dacă cineva din voi va da peste vr-un poponar din asta să nu uita-ți să le-o trageți din tot sufletul sau fute-l dacă-l prinzi, în speranța că poate se va schimba ceva în țara asta...

Exorcistuluiposedat, sau eu cînd vreau să fluier, fluier

Nu știu de ce pe mine m-a atins pînă în adîncul ficatului comentul lui Exorcistulposedat:Și iată cum un blog care s-a vrut a fi amuzant la început, începe treptat-treptat să se transforme într-unu plin de introvertisme și gen. Baftă mai departe, dar m-a pus pe gînduri.  Și zic, măi, eu chiar m-am dat în introvertisme.  Zic, e rău? Nu știu. Tot mă țin de citit bloguri în ultima vreme, să mai văd cum scrie lumea. Sunt unele care-mi plac, altele lizibile, altele de tot rahatul. Nu știu cum e al meu, e abia la început. Dar știi ce m-am gîndit? pe un blog unde e numai critică și pizduială aiurea mă plictisesc la primele înjurături. Pe unul plin de metafore îl citesc în silă. Recunosc că nu-mi place cum scrie Sufletviu că  abundă în metafore și e greu de digerat. Bloguldevineri e prea romanțios, cu descrieri amănunțite ale naturii și, uneori, prea lung. Știți, cum spunea B. P. Hașdeu că româniii nu citesc niciodată o carte ce întrece numărul de 16 pagini, dar pe blog o pagină, maximum. Gonzd scrie fain, dar e prea mult rahat de cuvinte acolo.  AllGay e obsedată de homosexualitatea ei și altceva n-o interesează. Ce fac eu?  Știi?   Eu, vreau să fiu pe placul prodaveței Varvara, a filosoafei Anna, a visătoarei Marina, a avocatului Iura și-a lesbianei Liuda. Vreau ca fiecare să-și găsească aici o bucățică de sine, neuitîndu-mă, în același timp, pe mine. Vreau să scriu cum îmi place, ce gîndesc, ce simt, ce nu simt, fără să mă bag în niște limite, vr-un sistem sau să am vr-un stil, dar, totodată, să plac. Cineva îmi spunea că: Ține minte, dacă nu ești amuzant și oleacă dement nu placi la nimeni. Ori tre să fii super talentat ori să iei la pulă pe cineva, fiindcă în lumea asta tristă doar sarcasmul ne mai poate face să râdem și să uităm de curva căruia toți îi spun viață. Eu nu sunt dementă și nici supertalentată. Sunt  undeva pe la mijloc și mă simt bine aici. Voi nu o să înghiteți tot rahatul care vi-l bagă pe gît sute de bloggeri. Dar o să înghițiți blogul ăsta pentru că eu nu scriu despre mine. Eu inventez personaje, istorii, volorific idei, iau cazuri reale și le trec prin imaginația mea, plagiez și nu mă sinchisesc deloc, pentru că dacă ceea ce plagiez îmi place, devine, automat parte din mine. Nu scriu despre nimic ce nu e al meu. Eu sunt și credincioasă și atee, politică și apolitică, patrioată și bastardă, lesbiană și heterosexuală, tradiționalistă și avangardistă, sunt exact ceea ce sunteți și voi. Îmi place să înjur cînd e nevoie, dar nu pot să bag un pizda măsii, ca acum, fără noimă, așa ca să fie.  Nu-mi place să se înjure la adresa mea. Nu știu cum o să reacționez cînd o să fiu atacată de comentarii murdare, pentu că sunt sensibilă și chiar dacă nu-mi pasă ce credeți voi despre mine, părerea vostră contează. Un paradox ce mă caracterizează. Nu știu cît o să rezist, dar vreau să scriu și asta e cel mai important.  Îmi place să văd că se citește și primesc o enormă plăcere de la statistici, dar e și normal. Toți suntem niște materialiști.

Nu-mi place cum scriu. Nu am fost satisfăcută de nici un articol. Sunt nasoale, dar altfel n-o să pot evolua. Tre să scriu și să mă știu citită. E căcat, care vreau să-l transform în povidlă.  Nu aduc nimic nou sub soare, cum nu face, dealtfel, nimeni din voi. Totul au spus și au respus anticii. Dar eu sunt aici și acum, asta contează.

 Da, și vreau foarte mult ca blogul meu, ca orice relație, să se bazeze pe respect. Eu promit să încerc…

De ce Exorcistuluiposedat? În lumea reală am prieteni care mă sustin în orice situație. În virtuală, nu…pînă nu demult. Un anonim are nevoia de sustinere altui anonim, neapărat. Simt că Exorcistulposedat mă sustine, spune el ce n-o spune. Asta mă ajută și e dragutz.

Nu vreau să fiu lăudată. Vreau ca lumea să vorbească despre ea, nu despre mine.

Baftă !

Sf. Valentin, sau suflet în bulgări

Nu am vrut să scriu despre Sf. Valentin. Nu am avut nici chef, nici inspirație și în general mi-am imaginat c-o să fie o zi nașpa de tot. Nu-i cred pe ăia care spun că nu sărbătoresc ziua asta și că pentru ei n-are nici o importanță. Rahat, toți stau și se gruzesc, indiferent de sărbătoresc ei sau nu. Dar azi a fost o zi specială. Zăpada de dimineață a dat culoare întregii zile.

M-a sculat de cu zori și am plecat la academie, n-a, că nu aveam încotro. Am stat plictisită la ore, după care m-a sunat prietenul meu și mi-a propus să ieșim. Ah! Îmi venea să-l tranșez. De”am mă imaginam cum ieșim prin vr-un local burghezit cu toate perechile astea nasoale și ne plictisim de moarte, noi unul de altul, alții de noi și  noi de noi  înșine. Dar n-o să mă credeți!!!Ccred că v-ro trei ore în șir ne-am bulgărit unul pe altul și am rîs de mă auzea toată Ciocana. Eram udă și-n chiloți de la atîta cufundare în nămeți.AAAAAAAAAAAAA!!!!A fost mortal!  Morți de oboseală am mers într-un local mai retras și ne-am încălzit cu izvar și... am tăcut. Am tăcut mult timp. Am tăcut chiar și atunci cînd ne-am despărțit. Ador tăcerea, uneori e atît de colorată că nu ai nevoie de curcubee verbale că să-ți exprimi un gînd. Defapt aceasta e o dedicație acelei persoane pe care, recunosc, n-o iubesc, dar care-mi place la nebunie, uneori. Îmi place că nu mă terorizază cu copilărisme, că are grijă de mine și nu-mi suportă toate toanele. Îi mulțumesc pentru ziua perfectă de Valentin care mi-ai colorat-o...știți ce-mi place în ziua asta? Că toată lumea își pune ingeniozotatea la lucru ca să-și surprindă persoanele pe care, cred, că le plac. E bine...e zăpadă

Bulgăriți-vă oameni buni. Sunt senzații care te fac să te întorci în copilărie, atunci cînd iubeai cu adevărat, cînd nu știai ce e aia să minți, cînd sentimentul de vină nu-ți umplea inima...

Bulgăriți-vă!

Îți multumesc

Bogdan Petriceicu Hașdeu, sau revelație”n miezul zile

La insistențele unei facebook-erițe, că, mă rog, mi-a fost incomod s-o refuz și articolul meu e încă în progres, am primit un text scris de B. P. Hașdeu. Eu nu prea știu mare lucru despre el. Am citit în școală Răzvan și Vidra, cu de-a sila, ce-i drep, și nu am rămas deloc impresionată. Cred că dacă mai căutam prin textele lui, avea să am o altă părere. Dar texul ăsta m-a dat jos și m-a pus pe gînduri serios. Mi-a plăcut întotdeauna cînd suferința a dat naștere unor asemenea capodopere. 

O scînteie pentru cine va vrea să sufle și s-o aprindă la înmormăntatea mea:

În ziua morții Iuliei Hașdeu, a murit și tatăl său. El nu putea să mai trăiască. Din părinți și din moși, el moștenise trei iubiri: patrie, știință, femee. Tot ce e mai pur în aceste trei iubiri , chintesența lor, el o concentrase în fica sa. Mare patrioată, mare geniu, mare femeie, ea devenise pentru el prisma tuturor iubirilor sale. Murind ea, patrie-știință-femee- totul a murit pentru el…putea oare să mai trăiască?

Nimic nu mă doare mai tare decît consolările celor care-mi zic- și eu am pierdut un copil…ba chiar doi sau trei…

Idioți! Eu aș putea consola astfel numai doar pe cineva care a pierdut un cățel.

Cei mai mulți oameni nu sunt în stare de-a iubi o altă ființă mai mult decît pe sine însuși, de-a iubi pe sine însuși numai în acea ființă, de a deveni o părticică din acea ființă devenită tot…și cînd acel tot dispare, părticica se întreabă: ce mai sînt eu?

Nu știu ce-ar fi fost, să fi avut eu mai mulți copii, dar știu ce este acum, cînd am avut numai unul, și cînd acel unu era Iulia mea!

Și dacă nu pot să mai trăiesc, este oare o sinucidere?

Nu.

Prin gura lui Hristos, Dumnezeu iartă pe cei care au iubit mult.

Eu am iubit pînă la moarte, pentru ca să pot mai curînd iubi după moarte…

După moartea ficei mele, eu trebuia să mă împușc, sau să înebunesc, una din două.

De ce nu m-am împușcat?

Din prima pîn” în ultima zi a veții, ea mi-a vorbit de poeziile și scrierile sale care trebuiau publicate. Cine putea să le publice mai bine decît mine? Eram , dar, dator să mai trăiesc.

Al doilea: dispariția copilului meu mi-a adus aminte de ceilalți doi dispăruți, de tatăl și bunicul meu, și astfel, dintr-o singură datorie s-au născut trei, căci tatăl și bunicul  au fost spirite superioare, au rămas necunoscuți, asupra mea zace sarcina de-ai dezmormînta în ochii lumii.

Al treilea: poate pedeapsa cea mai puternică, m-am temut că împușcîndu-mă, curmînd într-un mod violent solia de suferință ce-mi mai rămîne de împlinit pe acest pămînt, dîndu-mi moartea pentru a vedea mai în curînd pe îngerul meu, Dumnezeu mă va pedepsi de a nu-l mai vedea niciodată pe acest înger, și, îngozit de ideeea unei asemenea separări, am aruncat arma și am șoptit: facă-se voia Lui!

De ce n-am înebunit?

Dintîi: nebunia are și o parte a sa fiziologică, find un soi de ceartă între corp și suflet, și se vede că la unii oameni, ambele elemente se echlibrează astfel, încît lupta între ele nu poate să ajungă la nebunie.

Al doilea: sub raport psihologic, nebunia este totdeauna rezultatul disperării, iar eu n-am disperat niciodată, pururea sperînd în dreptatea luii Dumnezeu, pururea sperînd într-o viitoare viață mai bună, pururea sperîd- chiar în momentul cînd fica mea își dădea ultima suflare-că aceasta nu este decît o despărțire vremelnică, urmată de o unire în vecie.

Al treilea, poate tocmai pedeapsa cea mai puternică, puteam, oare, să nebunesc eu, cînd citeam zi și noapte numai scrierile ei, în care o angelică răbdare îmi vorbea mereu despre credință și speranță? Puteam, oare, să-nnebunesc cînd corpul ei, zăcînd în groapă, spiritul ei-mai viu ca oricind, era necontenit cu mine?

Iată de ce nu m-am împușcat și n-am înebunit.

Dar cît mai trăiește omul, trebuie să mînînce, trebuie să bea, trebuie să vorbescă cu lumea: aceasta e tortura cea mai dură!

Doamne. Scurteaz-o!