a time to remember

MAi apar demotivatoare cu n-am avut computer pe vremea aia, ne jucam în nisip..citeam cărți...bla, bla bla

iată cum era timpurile atunci...și iată ce nu voi uita eu niciodată din copilăria mea


păscutul bobocilor sau porcilor pe toloacă pîn pe la 11 noaptea că nu ne putea băga mama în casă
halic-ul de pîine cu slănină sau untură, presărat cu ustoroi... de le rămînea la toți gura apă...
Periaoda cînd eram obesedați să colecționăm anumite obiecte..eu și banda mea colecționam hîrtii de la înghețată..și ăștia  ne erau banii...era o adevărată vînătoare de hîtrii
Nu cred să existe vr-o unu care nu s-o învățat a merge pe bicicletă Aist, așa, cu piciorul pe sub ramă...
Smoala se transforma ușor în gumă de mestecat...Iar o jvacică adevărată era rugumată de juma de mahală și după aia băgată în zahar și iar rugumată, pîn se făcea smoala..
Telenovelele..abia apăruseră..Alondra...nu toți aveau televizor
și normal că mahala se aduna la acei care-l aveau
vre-o 15 oameni de toate vărstele, stau muți în fața tv-ului și retrăiesc...s-o întîlni Alondra cu Bruno, sau nu
și ni dai bog dacă cineva scăpa o beșină termoiadernaia...ap era o nevoie, mamămamă!!!
Cine n-o făcut vreodată YUPI din apă cu zahăr...
cine nu s-o jucat de-a războiul în casele părăsite
Cine n-o rugumat pîinea proaspăt copată ca s-o facă ursuleț, că e mai gustoasă așa...
Cine n-o fumat frunze de tot felu, împăturite în hîrtie de gazetă...sau mucuri de țigară Leana
Iernile eram pe cele mai mari dealuri...și capuri, nasuri..guri... sparte 
peste tot...
Lejanka...
Cria Cria
 și bătăile mamei mi se păreau o nimica toată
și că nu prea avem ce mînca
și că era criză politică
și că salariile le dădeau în caloși
ne c-am era în cot
la noi totul era o joacă
și acum e
...o joacă...