Inițial am scris un alt text , cu un alt început și un alt conținut, dar, zurlie cum sunt, nu l-am salvat și mi s-a șters. Urăsc asemenea momente, îmi dau senzația că Cineva nu vrea ca eu să scriu, că e mai bine să nu-mi înșir aici toate franzaolele și, sunt sigură, că mulți mi-ar da dreptate. Eu, însă, sunt o fire insistentă și nu renunț ușor. Defapt, dacă mă gîndesc mai bine, chiar renunț ușor la toate proiectele pe care le încep, așa că, poate și ăsta n-o să fie unul de durată. I-am promis cuiva că-mi fac un blog unde o să-mi strig off-ul și eu, deobicei, îmi țin promisiunile. Da, acel cineva avea și el un blog. Acum nu-l mai are. S-a certat cu alt blogger și și-a șters profilul. Păcat, era un tip de treabă, scria bine și avea priză la public. Și ălalt și-a șters blogul în semn de solidaritate. E ca și povestea lui Romeo și-a Julietei, ambii s-au sinucis, motivul a fost diferit, rezultatul același. Ah da! motivul...Ultimul l-a insultat pe Întîiul și ăsta a hotărît că nu mai are sens să trăiască dacă Unuia nu-i place ceea ce face, neștiind că Offensatorul se inspira din bloggurile românești , doldora de asemenea replici și articolașe. În fine, nu a vrut să I se murdărească casa și a lăsat-o. Cîndva, cînd eram eu încă tînără și frumoasă, am auzit o replică care mi-a rămas întipărită în memorie pentru mult timp: e ușor să te sinucizi, să pui capăt durerilor, suferințelor și umilințelor...pac pac și totul s-a terminat. E mai greu, însă, să rămîi în viață, să ai curajul să continui lupți, să reziști, să fii....și sunt de acord . În fine, ăștia au ales calea unsă cu miere, cu toate că primul sinucigaș a plecat victorios, așa, mîndru, cu capul sus și sabia scoasă din teacă, ca Ștefan cel Mare cînd îi avea pe turci, pe cînd al doilea îl are pe ăsta pe conștiință.
Pînă la urmă, eu sunt învingătoarea, iată că m-am apucat de scris și dă-o-ncolo de orgolii și mîndrie, fiți și voi un pic mai modești că nu v-ați născut toți la țară. Lumea e frumoasă și afară a început să ningă...e bine mă...
Da! și dacă n-ai ce face, fă-ți un blog ca să-ți mai treacă din plictiseală și să mai scoți pe unii din sărite...:D
E doldora de exagerări sinistre.
RăspundețiȘtergereda, doldora...cuvîntul meu preferat, da nu-i pe asta. Învăț, dragul meu exorcist, învăț.
RăspundețiȘtergere