Bastardul Moldovei, sau lasă-ți mama nefutută

Moldova 1, sau Repetarea este mama zaibirii

Că tot m-am dus la țară să scap un pic de forfota oarașului și să mă relaxez cît de cît, eram c-am nervoasă ultima perioadă, zic, dă să văd ce mai spune tv-ul, știi cum e, nu l-am privit de multă vreme. Păi uite, iau telecomanda și mă trezesc  inundată în vocea marei(are 1m95) și inconfundabilei noastre interprete Anișoara Puică, într-un Respiro la Moldova 1. Că tot ador cîntăreața, zic, dă să schimb că tot nu pierd nimic, la ea totate operele sunt ca un cîntec luuuuungggg și frumos(ce căcat). Peste un minut aflu că Moldova 1 este unicul post de televiziune care îl poți prinde fără antenă, așa că, să nu mă trudesc să caut altul. Aveau probleme săracii că le căzuse antena de cîteva luni și n-avea cine s-o pună.  Da!!!!5 zile cu Moldova, zic, și hai să fac o investigație. Mă, să văd și eu cum arată un post NAȚIONAL de televiziune. Bună Dimineața începe prin ați băga în ochi niște băiețași  cu alură de gay, că te uiți și-ți vine să le-o tragi și niște dudui  fardate excesiv, parcă ar fi pregătite să se filmeze în Scary Movie 4. Îmi place momentul cînd, neavînd cu ce umple timpul de emise, cîte-o madamă  mai merge pe la bucătărie și-și mai lasă din podoaba capilară prin bucate, delicios!!!. Dar să-i lăsăm. Ceea ce m-a scos din pepeni, a fost faptul că orice program se repetă de 1 milion de ori în aceiași zi și a 2-a zi inclusiv. Se repetă știrile de o mie de ori, că te rupe cînd îi vezi, nemaivorbind de căcaturile alea de emisiuni făcute la repezeală, ca să aibă cu ce ne bate creierul de alde Gagauz Ogea, Petalo Romano, sau La noi în sat.  Am fost la niște filmări La noi în sat, păi regizoarea aia din pizda măsii nu mai ieșea, urla de parcă era în travaliu de i se rupea vocea, nu se mai uita că are-a-face cu maeștri în artă care au muncit o viață întreagă pentru ca să-i frece o oarecare Aurică,care n-are 7 clase și, pe semne că și-a tras-o cu cineva pe-acolo de iau dat emisiune asta. E tragedie mare. Fiecare film, tv-show se repetă de 10 ori pe săptămînă, ca să fie siguri că ți-au futut creierul îndeajuns. Nu mai vorbesc de calitate. Parcă lucrează acolo numai practicanți din Kolhozu nr 1. Am senzația că prezentatorii ăia n-au idee de arta vorbirii și arta actorului. Da mai depune un efort măi, că nu ești la SăseniTV, cu toate că ăsta e la un nivel mai înalt ca Moldova 1. Uite, Vedete la Bis rupe.  Îmi pare că conceptul emisiunii e al Mariei Stoianov, marea compozitoare de muzică și versuri care îți face migrenă dacă îi asculți compozițiile mai mult de 3 minute. Fiecare Ileană de la Italia, sau de la Canada poate să-și permită să zbiere sub fonogramă la televiziunea Națională.  În fiecare seară, cînd audiența e mai mare, vine Ileana Robokop cu Moldova în Direct să tăpșască una și aceiași problemă cu întrebările ei prostești. E adevărat, cineva poate să-mi reproșeze nu-ți place, nu te uita. Da, dar cum măi, e totuși o televiziune Națională, reprezintă poporul, cultura, valorile noastre. Povestea de Seară, boatjocoră de copii. Desenul ăla cu cîrțița o zaibit nu numai copii,dar și moșnegii. Se repetă, se repetă, se repetă...Nu continuii că plîngerile pot curge la nesfîrșit, dar aș fi plăcut surprinsă să știu că la Moldova 1 nu mai există cumătrism și sunt angajați tineri profesioniști care ar pute ridica autoritatea și raiting-ul acestei instituții.

Televiziune de RAHAT, încă și NAȚIONALĂ. Defapt, tot ce e național în țara asta e de căcat. Da ce de vorbit, peștele de la cap se strică. În fine, mă bucur de experiența asta. Acum pot să-mi dau seama cît de bine este fără televizor, fără kitsch intelectual care să încurajeze degradarea. Și nu uita dragă cititor un lucru foarte important: repetarea este mama zaibirii...

P.S.Rog cititorii să-mi scuze cuvintele licențioase pe care le-am folosit, dar, sincer, nu m-am putut abține, e tragedie frate, e tragedie.

Cînd doi se bat, al treilea cîștigă, sau n-ai ce face, fă-ți un blog

Inițial am scris un alt text , cu un alt început și un alt conținut, dar, zurlie cum sunt, nu l-am salvat și mi s-a șters. Urăsc asemenea momente, îmi dau senzația că Cineva nu vrea ca eu să scriu, că e mai bine să nu-mi înșir aici toate franzaolele și, sunt sigură, că mulți mi-ar da dreptate. Eu, însă, sunt o fire insistentă și nu renunț ușor. Defapt, dacă mă gîndesc mai bine, chiar renunț ușor la toate proiectele pe care le încep, așa că, poate și ăsta n-o să fie unul de durată. I-am promis cuiva că-mi fac un blog unde o să-mi strig off-ul și eu, deobicei, îmi țin promisiunile. Da, acel cineva avea și el un blog. Acum nu-l mai are. S-a certat cu alt blogger și și-a șters profilul. Păcat, era un tip de treabă, scria bine și avea priză la public. Și ălalt și-a șters blogul în semn de solidaritate. E ca și povestea lui Romeo și-a Julietei, ambii s-au sinucis, motivul a fost diferit, rezultatul același. Ah da! motivul...Ultimul l-a insultat pe Întîiul și ăsta a hotărît că nu mai are sens să trăiască dacă Unuia nu-i place ceea ce face, neștiind că Offensatorul se inspira din bloggurile românești , doldora de asemenea replici și articolașe. În fine, nu a vrut să I se murdărească casa și a lăsat-o.  Cîndva, cînd eram eu încă tînără și frumoasă, am auzit o replică care mi-a rămas întipărită în memorie pentru mult timp:  e ușor să te sinucizi, să pui capăt durerilor, suferințelor și umilințelor...pac pac și totul s-a terminat. E mai greu, însă, să rămîi în viață, să ai curajul să continui lupți, să reziști, să fii....și sunt de acord . În fine, ăștia au ales calea unsă cu miere, cu toate că primul sinucigaș a plecat victorios, așa, mîndru, cu capul sus și sabia scoasă din teacă, ca Ștefan cel Mare cînd îi avea pe turci, pe cînd al doilea îl are pe ăsta pe conștiință.

Pînă la urmă, eu sunt învingătoarea, iată că m-am apucat de scris și dă-o-ncolo de orgolii și mîndrie, fiți și voi un pic mai modești că nu v-ați născut toți la țară. Lumea e frumoasă și afară a început să ningă...e bine mă...

Da! și dacă n-ai ce face, fă-ți un blog ca să-ți mai treacă din plictiseală și să mai scoți pe unii din sărite...:D