Femeia, Cartea și Confuzia

 Mă zaibești prin a mă tachina la orice pas greșit, neînsemnat pe care-l fac involuntar, dar numai pentru că mi-i pohui. Ești foarte corectă și nu te abați de la sistem nici cu un milimetru. Mă întreb uneori dacă ești așa matematică și în pat cu bărba-tu
asta numa dacă ai bărbat
ai obiceiuri concrete și înrădăcinate în poalele fustelor tale
copilul tău nu lasă niciodată periuța de dinți lîngă cană
dar noaptea ți-e frică
nu de întuneric, nu
ezitare...îndoială
Dar undeva în geață sa strecurat  ceva asemănător unui loc tainic, unde se agită dorințe și vise, unde stigătul credinței tale nu e înăbușit de reguli, credință pe care ai trădat-o...ești așa, pentru că nimeni din voi nu vrea să se resemneze cu propria-i esență. Baba vrea să fie fată, curva doamnă, tînărul vrea să fie modern, numai nu cel care este...a fi modern acum nu e nimic alceva decît a copia pe cineva, obiceiurile cuiva, de-a vrea să fii ca altul...cel de pe copertă...vrei ceva ce nu există...nu știi în ce să crezi și cui să te închini; lui Buddha, Hristos sau Crișna...lui Paris Hilton, revistei Glamuros sau lui Justin Biber ...
Plîngi
nu în pernă 
ca să n-o uzi 
așa, plîngi ca să nu te audă nimeni
nici chiar tu 
și nu din cauza mea...
puteai ușor să-mi rezervezi cartea aia, chiar dacă aveam abonament de-o zi
și mîine o să vin
femee cu credință în confuzie