Hai o idee de scenariu in doua cuvinte:
O moldoveanca, ca sutele si miile din ele, nimereste intr-o casa
italiana (tara n-are importanta) pe post de dadaca pentru o fetita de
5-6 ani. In fiecare seara, asa cum se cuvine, femeia o adoarme cu povesti
traditionale moldovenesti si cantece. Se instaureaza intre cele doua o
poveste de complicitate frumoasa. Fetita memorizeaza totul : personaje,
descrieri, cuvinte, proverbe, cantece vechi – toate cu specific moldav.
Momente delicioase si intime pe care doar o memorie de copil le poate
inregistra si le aminti doar cu anii…
Trecem peste ani… Dadaca
dispare din viata fetitei. Fata creste, invata, devine desteptatica,
frumusica si ….intr-un concurs de circumstante ceva anume ii declanseaza
niste amintiri din copilarie : revin in minte emotii ; tandrete ;
complicitate si cu ele dorinta de a vedea tara din care venise dadaca
(si-i semanase in suflet si in fiecare seara, tezaurul folcloric).
Curiozitatea creste din zi in zi ; se hotaraste sa plece in RM – tara
imaginara din copilaria sa.
Mai departe ce credeti ca se intampla ?:)
a venit ( cu ghini, fără violuri șî mamonț). Excursii, tusofși moldovenești, nopți nedormite, beții și trezîri din mahmureală cu moare și pepeni murați, dar tre să se întoarcă ..nimic eșit din comun...dar odată ajunsă acasă ea își dă seama că vrea înapoi...toți ai ei o asigura că o să-i treacă, e încă sub influența impresiilor, dar nu, ea are o atracție aproape mistică față de acest pămînt, visează, are coșmaruri....umblă toată ziua ca buimatică. Și într-o zi, cînd era într-o reuniune de familie bunică-sa l-a numit pe frate-so (unchiul bunic) ”moldovean”. Era o insultă, după intonație și reacția unchiului. De aici se începe toată istoria. De ce la făcut bunică-sa pe frate-su moldovean? pentru că ea a fost în moldova și-i știe pe moldoveni de oameni cumsecade. Începe ancheta. Mamă, tată, unchi, veri, vecini, prieteni de-ai neamului etc, pe toți îi ia luat cu încetișorul, i-a descusut, cu greu, pentru că a întîmpinat și piedici și iată ce a descoperit.
Străbunelul ei, Filip Ciobanu s-a dus în italia la munci. Acolo o întîlnise pe străbunica sa, Diana, a cărei nume îl poartă și ea. Era un soi de poveste a lui Romeo și a Julietei. Părinții ei erau împotrivă dar n-au avut încotro și ia lăsat să se căsătorească cu condiția ca Filip să-și ia numele de familie a Dianei și să uite de Moldova, ca nimeni să nu știe că el e moldovean. Era o insultă pentru familia Dianei care era din viță nobilă. Și străbunelul ei a tînjit toată viața după Moldova lui și ultimul cuvînt al său a fost Moldova. Doar unii membri ai familiei știiau că Filip a fost moldovean dar s-a hotărît ca asta să se țină în taină...
Diana e v shoke, a găsit misterul legăturii ei cu pămîntul moldav și hotărăște să se întoarcă în Moldova pentru a-și cunoaște rădăcinile Și iată că-și strînge dona castrafuțele și se pornește la drum. Dar are nevoie de un haiduc, că n-o să se pornească singură, e periculos. Îți găsește un haiduc, Bogdan ( dat de la Dumnezeu), care o va ajuta să-și găsească rudele. Aici se poate de băgat niște peripeții care să-i apropie pe ăștia doi, gen stricat de mașină într-o văgăună pe unde se tusuiesc lupii, sau orice altceva. După mai multe căutări Se adeverește că pe străbunica ei o o chema Sînziana, nume care tot de la Diana vine, și că stră stră bunelul ei a fost slujitor în biserică iar după dispariția fiului a numit biserica Sf Filip, cu speranța că cu ajutorul lui Dumeneuz acesta se va întoarce acasă.
Diana își dă seama că e pasionată de religie, istorie și are o revelație Vrea să scrie o carte despre Moldova, tradiții, ritualuri, suflete...
Normal că rămîne cu Bogdan, unul din puținii bărbați și frumoși și deștepți și culți și înțelepți de pe pămîntul moldav. Cartea ei va lua premiul nobel pentru Literatură iar ea se va retrage în sînul naturii moldave unde străbunelul ei și-ar fi dorit să moară.
The end
